A fost mult bine în timp ce era mult rău.

Anul 2020 a început promițător, a continuat foarte îndrăzneț și apoi ne-a schimbat planurile total.

În ciuda pandemiei și a regulilor stricte din prima parte a anului, am reușit, spre marea mea bucurie, să ajung în câteva locuri frumoase din țară, ba chiar pot spune că am fost și în țări străine, dacă o vizită scurtă la vecinii noștri din Szeged se pune.

Am făcut câteva mii de km cu mașina, străbătând distanțe precum Timișoara – Suceava, Timișoara – Constanța, sau, cel mai des Timișoara – Sibiu. În majoritatea timpului am călătorit în doi, cu mașina personală și am redus vizitele la cei apropiați cât s-a putut de mult.

Așez aici câteva cuvinte despre 10 locuri din România vizitate înainte și în timpul pandemiei, fără să fac un top al preferințelor, ci mai degrabă un șir cronologic al întâmplărilor.

1. Stațiunea Parâng

Am intrat în surprinzătorul an 2020 la schi, în stațiunea Parâng, alături de câțiva prieteni, și îmi aduc aminte perfect senzația ciudată pe care am avut-o chiar în noaptea de Revelion, când puteam să jur că ne va duce vântul departe până în Petroșani, sau nu ne vom mai trezi deloc din cauza viscolului. Dimineața mi-am spus cu vocea minții: anul acesta o să fie foarte răscolitor. Așa a fost.

Stațiunea este frumoasă, oamenii de la Apres Ski Parâng sunt foarte faini și dacă ar fi fost zăpadă suficientă pe pârtie, totul ar fi fost mi-nu-nat. Natura este frumoasă oricum, aerul este curat, deci a fost bine și așa.

2. Pe Bega cu caiacul

Proabil cea mai tare experiență a mea din anul 2020, ceva ce nu-mi imaginam că o să trăiesc în plin ger de ianuarie. Dar spectacolul a fost cu atât mai grandios. Am ales să facem această plimbare pe Bega alături de cei de la Vertical Adventure.

Peisaj înghețat, de basm, păsări solitare și liniște de aproape îți auzeai gândurile. Această plimbărică a durat 2 ore și gradele de-afară erau cam singurele. A fost spectaculos și a meritat pe deplin experiența, mai ales după ce ai trecut de primele minute de panică, când, de fapt, singurul tău inamic e fix panica. Desigur, am repetat în gând de zeci de ori „nu pune mâna pe crengi, nu pune mâna pe crengi…”, pentru că, dacă ai această tentație, oh well, bad news, cam faci cunoștință cu apa.

3. Cascada Bigăr

Faimoasa cascadă Bigăr, fotografiată, promovată și premiată la mai multe concursuri în lume, este, pe bune, foarte frumoasă și în realitate. Ce-i drept, foarte multe guri rele au spus că nu merită vizitată. Ba da! Contează, însă, să mergi într-o perioadă nesecetoasă pentru că, fără apă suficientă, orice cascadă… nu e cascadă. Pe mine m-a transpus într-un peisaj de basm și cel mai mult mi-a plăcut ascunzătoarea ei, pentru că, da, poți trece ușor pe șosea fără s-o observi.

Ce aș mai adăuga aici, un obiectiv turistic NU trebuie să fie imens pentru a fi frumos. Există multă magie în lucrurile mărunțele. Numa’ zic!

4. Drumeție la Herculane

“Ce zici, mergem mâine la Herculane?”
Cam așa începe o drumeție fără pregătiri în avans, fără condiție fizică trezită la realitate de hăt-nu-mai-știu-când.

Avantajul, când nu știi în ce te bagi, e că poți fi surprins foarte plăcut, mai ales dacă îți învingi demonii și febra musculară. Și chiar când crezi că nu mai poți, și mai bine te lași pradă pustietății, apare un peisaj nou care îți taie răsuflarea și te împinge de la spate încă o oră și încă o limită depășită.

Este foarte frumos aici! Este foarte împlinitor sentimentul că ai reușit să descoperi încă un loc din țărișoara asta cumplit de neapreciată și uimitor de darnică. N-ai nevoie de hotel de lux când poți dormi în Hotel Dacia cu miliarde de stele deasupra capului, cu un foc de lemne aprins responsabil, bere și sandwichuri de-acasă. Vipere nu am întâlnit, doar un serpișor, niște gândaci, păsări și gospodării cu oameni uitați de lume în fericirea lor.

5. Castelul Huniazilor și Cetatea Carolina

Am făcut deseori această excursie și pot spune că tot mi se pare plăcut să te plimbi prin cetatea Carolina din Alba Iulia, într-o zi însorită, indiferent de anotimp.

Castelul Huniazilor rămâne preferatul meu din România, dar are încă mult de recuperat la capitolul detalii. E vorba de șirul lung de comercianți cu mâncare din fața podului, de marcajele printate neinspirat pe hârtie A4 și băgate în țiplă, de autocolante puse aiurea pentru a înlocui un vitraliu, personalul plictisit șamd.

6. Lanul de lavandă de la Târnăveni

Știu, lavanda este the new rapiță și rapița a fost the new floare-a-soarelui. Mie nu îmi pasă, deoarece iubesc florile și le fotografiez de când am pus mână prima dată pe un aparat foto.

În lavandă am ajuns abia anul acesta, deși îmi doream de mult să vizitez culturile din Franța. Iată că vremurile se schimbă și poți beneficia de un tratament similar și la noi în România.

Am dat peste acest câmp din întâmplare, într-un weekend în care plecam din Sibiu spre Tîrgu Mureș. O curbă pe drum ne-a adus în prim plan un câmp superb de lavandă, mai exact a celor de la Lavanda di Maria. În acest caz pozele spun mai mult decât pot eu scrie. Mirosul, culorile și abundența de viață dintr-un lan de lavandă sunt terapie curată. Priceless.

7. Gărâna, Văliug și Trei Ape

Ce poți să-ți dorești mai mult de la un weekend în plină pandemie decât să te duci departe, cât mai departe de alți oameni, la aer curat, munte și apă. Dacă locuiam în Sibiu, treaba era oablă, mergeam la Păltiniș. Acum de când locuiesc în Timișoara, muntele nu mai e accesibil fără 1-2 ore de mers cu mașina.

Gărâna este deja celebră pentru Festivalul de Jazz de la Gărâna, dar tot în zonă sunt mai multe locuri demne de vizitat, unele din ele fiind stațiunea 3 Ape și Văliug. Dacă mergi vara, te vei bucura de nopți răcoroase sub cerul plin de stele și de zile cu băi (tot răcoroase), în lacurile care dau și numele stațiunilor.

Este frumos și miroase a brad!

8. Plaja Cochilia

De la munte, pe linia clișeelor, sărim la mare. Și nu orice mare, ci Marea Neagră, unde nu am mai fost în vacanță de când eram în liceu și nu vreau să fac socoteala câți ani înseamnă asta. Am evitat marea noastră, se știe de ce.

Spre (ne)surprinderea tuturor, lucrurile nu s-au schimbat deloc. E trist la Marea Neagră și este obositor să faci munca de documentare pentru cazare, mai ales că pandemia din acest an 2020 ne-a forțat să fim extra atenți la curățenie și condiții per total. Ei bine, nu hotelul a fost problema, acolo a fost curat și bine, masa am servit-o doar afară, oamenii respectau regulile, farfuriile și tacâmurile erau ambalate individual în pungi etc. Problema e aspectul precar, degradat și gri al stațiunilor. Același aer comunist, mizerie, construcții haotice de prost gust și din nou, multă mizerie.

Oaza concediului de la mare anul acesta a fost Plaja Cochilia, unde, pentru o sumă frumușică la intrare, puteai petrece ziua în condiții normale, cu umbreluță, beanbag, toalete curate și muzică chill. Sper să reziste în continuare pentru că acolo până și apa avea culoare de Mediterană. Nu glumesc!

9. Odorheiul Secuiesc și Sovata

După câteva zile la mare, am plecat spre locuri mai răcoroase, care îți dau senzația că nu fac parte din România. Având cazare în Odorheiul Secuiesc, am reușit să explorăm mai mult zona. Dintre locurile preferate menționez Mini Transilvania Park, un parc cu foarte multe clădiri din Transilvania, în miniatură, realizate impecabil.

Despre Sovata vă pot spune că am fost impresionată. Nu îmi aduc aminte să fi fost în această stațiune în ultimii 20 de ani și recunosc: arhitectura, aerul de vacanță, lacurile, traseele prin pădure și muntele de sare mi-au dat fix starea de care aveam nevoie în vacanță.

Am făcut și un drum cu mocănița, care probabil ar fi fost mult mai fascinant dacă zona traversată ar fi fost mai îngrijtă.

10. Viscri, Cetatea Rupea, Sighișoara

Despre satul Viscri, hm, cum să zic, este cu siguranță supraevaluat ca destinație din România. Este părerea mea și nu mă abat de la ea, deoarece m-am născut și am crescut în județul Sibiu, am petrecut multe veri la sat la bunici și am avut ocazia să văd ulițe mai frumoase, dealuri mai interesante și rămășițe săsești la fel de multe. Viscri este, cu siguranță un sat frumos, biserica fortificată are farmecul ei, micuțele afaceri locale contribuie și ele la atmosferă. Sunt sigură că în timp se vor ridica mai multe sate din Transilvania și se va atenua monopolul.

La Cetatea Rupea te oprești în drum spre Sighișoara. Te invită de-acolo de sus și n-ai cum s-o refuzi. Ca fapt divers, în 1716, zidurile cetății au folosit drept refugiu supraviețuitorilor epidemiei de ciumă, izbucnită în localitatea de lângă cetate. 

Sighișoara este, probabil, una dintre cele mai vizitate destinații din România, lucru datorat și Festivalului Medieval care, din păcate, nu mai este ce-a fost cândva. Dacă privești per ansamblu, te vei bucura de aerul medieval dat de străzile înguste, piețele cu piatră cubică sau clădirile colorate. Un ochi exersat va vedea, însă, invazia de pseudo-modern, comercial, pe alocuri kitsch și haos care a năpădit micuțul burg. Dar să luăm ce este mai bun, nu?

Bonus: Orașul Sibiu și împrejurimile lui

Despre orașul meu natal, numai de bine! Îl iubești cu atât mai mult cu cât stai mai departe de el.
Finalul de an 2020 ne-a adus în Sibiu, pentru a fi mai aproape de părinți, frați și câțiva prieteni. Pandemia nu ne permite să ne vedem și să ne vizităm la fel cum o făceam până acum, dar poate asta ne face să fim mai atenți la ceea ce primim și experimentăm zi de zi.

Am călcat ușor pe urmele zânelor la Castelul de Lut din Porumbacu de Sus, am gustat zăpada de la Păltiniș fentând aglomerația și contactul cu alți oameni, am urcat pe Derjani din Valea Caselor (Rășinari), și nu în ultimul rând ne-am plimbat pe dealurile satului Vecerd, acolo unde s-a născut veșnicia mea.

Satul Vecerd, județul Sibiu.

Aștept cu răbdare și entuziasm un an 2021 și mai bun, cu sănătate și poftă de viață, pe care să-l presărăm cu sclipici cât cuprinde!

La mulți ani!

<3

Scrie un comentariu

Pin It