Cred că în ziua în care m-am născut Ursitoarele erau în vacanță în țara lui Dor de Ducă. Asta, sau nenumăratele excursii în familie, din copilărie și adolescență, ar explica de ce mă gâdilă tălpile la orice final de săptămână. Mă bucur exact ca un copil scăpat în raionul de jucării când descopăr locuri noi de vizitat, și pentru care, ca norocu’, nu trebuie să îți rupi mașina sau buzunarele.
Mărturisesc, ușor rușinată, că nu știam ce se ascunde la puțin peste 100 km de Sibiu, în minunaaataaa Simeriaaa. Pe lângă gara celebră și afacerile cu monumente funerare de la fiecare poartă, într-un film cu totul diferit, tronează al treilea cel mai frumos parc dendrologic din Europa! Și pentru că este greu de crezut, citez din Wikipedia: „Rezervația Naturală „Arboretumul Simeria„, pe o suprafață de 70 hectare, un interesant parc dendrologic, pe locul 3 în Europa ca frumusețe și număr de specii de arbori și pe locul 11 în lume. Parcul a fost creat în anul 1700, în jurul „Castelului Gyulay” (mai târziu „Castelul Ocskay”).”
Am numărat vreo zece specii de magnolia, chiparoși cât cerul de înalți, stejari piramidali, ienuperi viguroși, platani spectaculoși, nuferi albi și roșii, glicine și fel de fel de arbuști exotici și autohtoni în care ciripeau nestănjenite sute de zburătoare. O minunăție!
Te plimbi pe alei, mai faci o poză și mai caști ochii la un arbust care în oraș nu e lăsat să crească mai mult de două palme, până ajungi în cea mai nordică parte a parcului, tăiată abrupt de râul Mureș. Mergi mai departe până dai de lacurile împodobite de nuferi și stânjenei galbeni de baltă. Broscuțe speriate, șerpi rușinați, libelule și pești. La plecare, dai o tură și în jurul castelului, care, deși părăginit, îți aduce aminte de niște vremuri exotice pe care nu le-ai trăit dar le-ai visat, cândva.
Toate astea se vând prea ieftin – (patru) lei de căciulă – dar îți umflă pieptul de drag de țară și te rogi în secret, ca la toamnă, când vrei să te lași din nou măgulit, să fie mai bine și cu porțile tot deschise.
From Piski with ❤.
