Cum să nu am inima cât o pâine coaptă pe vatră când mă gândesc la câte lucruri minunate mi se întâmplă de 35 de ani încoace? Nici nu știu cu ce să încep!

În ordine invers cronologică, cel mai fain cadou pe care mi l-am făcut săptămâna asta a fost să îmi acord timp. Timpul mi se pare cel mai hoț personaj din toată povestea și vreau să cred că îl pot fenta și eu măcar un pic. Așa că, timp de voie doar pentru mine și cu mine. Este mi-nu-nat chiar și când nu faci nimic, sau mai ales atunci!

Ieri, o săptămână mai târziu după ce mi-am propus să cumpăr o găleată de narcise, am primit, la propriu, o găleata plină cu narcise. Narcise cu bulbi cu tot, bune de plantat în grădină! Vorba aia, să ai grijă ce-ți dorești… Azi am primit de la mama un braț de flori. Și cum mai miroase acum în casă!

Azi dimineață m-am trezit în plină iarnă de 1 februarie și mi-am zis, pfoai, am reușit să păcălesc timpul ăsta atât de bine încât m-am teleportat înapoi cu vreo 2 luni. Nu te poți pune cu vremea, dar o poți accepta așa cum e! Vorba unui prieten: „ai împlinit 35 de ierni și doar 34 de primăveri dacă te uiți afară.”

Ador natura și iubesc fiecare anotimp în parte chiar dacă ninge în aprilie și e caniculă în octombrie. Cred că animalele sunt mai înțelepte decât oamenii. Cred că animalele și natura ne pot vindeca puțin câte puțin în fiecare zi. Dacă ar fi să mă transform într-un animal aș alege pisica. Ca anotimp, sunt primăvară din fire.

Întâmplarea face ca odată cu anii să îmi crească aprecierea tot mai mult pentru oamenii buni și lucrurile simple, pentru conversațiile pline de sens și deloc forțate. „Am ajuns la vârsta” la care aleg, nu culeg oamenii și cât timp petrec cu ei. Așa evit să mă încarc de energie negativă și, evident, să mai dau vina pe bietul hoț, timpul.

Mi se întâmplă să am perioade în care citesc și trăiesc intens fiecare pagină ca apoi să uit de teancul de cărți cumpărate și să aleg filmele și serialele. Este foarte bine așa. Obiectivele de genul „100 cărți citite pe an” nu se lipesc de mine deloc. Not my cup of tea, dar aștept cu drag orice recomadare bună. Și apropos de ceai, sunt mare fan! Cafea și ceai. Ciocolată neagră și macarons. De astea nu cred ca o să mă satur nici la 135 ani.

Alerg, mă dau pe bicicletă și pe placă. Mi-au trebuit vreo 25 de ani să mă reapuc de alergat, după ce am rămas cu gustul amar al orelor de atletism de pe stadion. „10 ture de încălzire”, striga antrenorul iar mie mi se tăiau macaroanele de la genunchi în jos, înainte să încep. Dar uite că acum am găsit o metodă să îmi păcălesc mintea și, recunosc, starea post alergare este wow! Un aport imens îl are faptul că alerg doar în aer liber și mă bucur foarte tare că locuiesc atât de aproape de parc. Mersul pe bicicletă rămâne sportul meu preferat, urmat imediat de snowboard.

Se mai întâmplă, apoi, că văd lumea! Câte puțin în fiecare an. Călătoriile chiar mă întregesc și mă ajută să nu îmi pierd o calitate din „raftul superior” – curiozitatea. Din curiozitate am învățat tot ceea ce școala nu mi-a oferit. Tot din curiozitate am întâlnit și regăsit oameni foarte dragi. Sunt la întrecere în curiozitate cu Mocco și cu harta lumii.

Învăț zilnic câte ceva nou. Despre mine, despre cei dragi sau despre lumea în care, din fericire, trăim. Mă simt norocoasă că sunt aici și acum. Alarma de simulare de cutremur care tocmai a răsunat azi în oraș, mă face să fiu total prezentă și prețuiesc fiecare clipă. Iubesc coincidențele astea! Poate nu aș fi considerat-o coincidență dacă aflam de la TV că urmează să se întâmple! Dar uite că mă bucur de fiecare zi și fără TV, de aproape 10 ani. Este o decizie care s-a strecurat natural în viața mea și care îmi aduce multă liniște și mai multă putere de alegere. Și o taxă în minus, desigur.

Este greu să adun în câteva rânduri tot ce mi s-a întâmplat în ultimii 5 ani, darămite în 35! Acum îmi dau seama că tocmai am făcut un exercițiu de recunoștință. Nu e nevoie să mai continui pentru că știu că am toate motivele să fiu mulțumită! La fel cum tot un bun prieten îmi spunea de dimineață: „nu-ți urez neapărat mulți ani, da’ ăia pe care îi mai ai îți urez să îi trăiești mulțumită, împăcată și cât mai mult veselă.”

Îmi doresc să fiu sănătoasă și să mă bucur cu tot sufletul de tot ce e cald și bun și frumos, pentru că știu că ceea ce urmează o să fie exact ce trebuie.

Ceea ce vă doresc și vouă!

PS: pentru toți cei disperați de zăpada de azi, să știți că nu e prima dată când ninge în 20 aprilie. Vă zic eu! 🙂

diana-flori
Flori de la mama  – cine spune că nu e soare?

Scrie un comentariu

Pin It