Lucrez independent din 2018 și asta înseamnă că 80% din timpul dedicat proiectelor mele îl petrec la un birou fix. În funcție de sezon, biroul meu poate fi și plimbăreț, ceea ce mă bucură tare, sau poate fi static, în cazul meu – de acasă.
Am visat să fie așa, am ales să fie așa.
M-a “prins” pandemia destul de antrenată, deci nu am simțit niciun dezechilibru între ceea ce făceam înainte și ceea ce am fost nevoiți să facem din motive de siguranță.
La început împărțeam spațiul de lucru cu diverse alte activități pe care le face omul prin casă. Știam că e doar o etapă pe care o voi depăși odată cu amenajarea unui birou.
Nu mă îmbăt cu apă rece și nu aduc ofrande lucrului de “acasă”. Mie mi se potrivește, și, prin autodisciplină am reușit să combin sau să separ eficient, la nevoie, sarcinile.
Așadar, conform sociologului Ray Oldenburg, am reușit să îmi definesc două spații vitale: acasă, biroul.
Dar asta nu e suficient. Pentru o bună integrare în societatea în care trăim, dânsul spune că este la fel de important să avem și un “al treilea loc”.
Un al treilea loc poate fi orice loc unde poți și îți face plăcere să petreci timp fără alt scop decât cel de a socializa și de a te lăsa dus de valul unei discuții răsărite din senin cu un necunoscut, să zicem.
Cheia este în serendipitate. Să te lași absorbit de o întâmplare neplănuită dar care te îmbogățește într-un fel. Poate fi o discuție cu însemnătate, legarea unei noi prietenii, beneficiile unei plimbări prin parc și conectarea la natură.
Binecunoscutul Central Park a fost construit în jurul conceptului de “al treilea loc”, în momentul când locuitorii au început să caute aerul curat și iarba verde prin… cimitire. Dovadă că orașul eșuase în a oferi un spațiu de “recreere” cetățenilor.
Prioritățile ni se schimbă în funcție de vârstă și nevoi. Poate suntem tentați să rămânem în case pentru că este comod. Poate ceea ce este afară nu ne mai atrage.
Am s-o zic și pe asta, așa clișeu cum a ajuns să sune: suntem ființe sociale, trăim în orașe sau mici comunități. Prin urmare, să exersăm ceea ce presupune funcția lor: socializarea.
Pasul 1: nu mai distrugeți parcurile.
Pasul 2: ieșiți des din case fără mașină dacă e posibil.
Pasul 3: intrați în vorbă cu străinii. Nu toți mușcă.
Pasul 4: nu mai judecați oamenii în vârstă care iubesc cozile și troleibuzele.
Pasul 5: iubiți natura și promovați-o.
