Dacă nu aș fi aflat până acum că nu e bine să te agăți de nimic, aș fi spus „mai stai puțin, an bun”.
Decembrie, final de an, timp pentru retrospectivă, introspecție și obiective noi. An de an mă regăsesc trecând cu poftă prin toate pozele de pe telefon, de care, slavă smartphone-ului, nu duc lipsă. Mă bucur enorm că tehnologia îmi permite să pun în ramă virtuală momente dragi și să le port cu mine peste tot, dar mai ales să le răsfoiesc oricând mă ajunge dorul sau statul la coadă la pâine. Se mai întâmplă și asta dacă pâinea e foarte bună.
Și uite așa, pornind de la momentul zero al anului, am descoperit cu uimire că 2018 va fi fost un an sclipitor. Toate astrele și glitter-ul scăpat în exces de o co-petrecăreață preziceau acest lucru. Păi să nu fiu eu mai atentă la horoscop de-acum încolo?
Un an ca o mâncare gătită cu dragoste.
Cum e să te trezești în 2018 cu o cafea cremoasă și aromată în mână iar trei sorbituri mai târziu, gata? Anul, nu cafeaua. Atât de repede s-au petrecut evenimentele și încă nu îmi dau seama dacă e doar percepția mea sau de vină e concentrația mare de „ingrediente”. Se simte influența pasiunii mele (ne)vinovate de a-l urmări pe Jamie Oliver cum pune la cel mai potrivit foc, cele mai neașteptate mirodenii, pentru cele mai, aparent, banale dar delicioase bucate. La început a fost mâncarea apoi au apărut rețetele însă chiar din experiența unor mari bucătari, cum e mama mea, cele mai bune mâncăruri ies când știi să te adaptezi după ce găsești prin casă. Parcă așa e și cu viata, faci rai din ce ai.
Un 2018 cu multe premiere și provocări.
Îmi place să spun că am avut mai mult curaj ca niciodată. Pe scurt, am acceptat proiecte noi, mi-am dat demisia de la un job cu care nu mai rezonam, m-am mutat din Sibiu în Timișoara, am ales să iau o pauză de la viața de birou și să lucrez ca freelancer în ritmul meu, am călătorit mai mult în România (pentru asta e nevoie și de nervi nu doar de curaj), am vizitat țări noi, am revăzut Marea Neagră după 15 ani, am cunoscut oameni faini, am fost la concerte și festivaluri, am muncit mai mult cu mai puțin stres, am învățat lucruri noi și am scăpat de temeri vechi dar nu înainte de a mă panica de zeci de ori. Am iubit, am râs mai mult, am lăsat să treacă mai ușor lucrurile pentru că am înțeles că nu erau pentru mine, am avut mai multă răbdare și, ceea ce recomand oricui, am stat cu mine ore în șir. Eu cu mine și atât. Bine, era și Mocco pe undeva în peisaj, de la care am în continuare multe de învățat. Respectul de sine, importanța odihnei, cum să alegi ce e mai bun pentru tine, cât și cum să oferi celorlați din ceea ce e mai presus decât lucrurile materiale: timp, atenție, iubire, căldură.
Două proiecte de suflet care m-au ținut în stradă.
Am început și am încheiat anul cu câte un proiect de suflet, cum îmi place mie să spun. Unul nou atât pentru mine cât și pentru Sibiu și celălalt care a prins aripi sub o nouă coafură. În ordine cronologică, Street Delivery Sibiu din 25-27 mai care a avut parte de o echipă faină și plină de entuziasm, fiecare bun la câte ceva dar mai ales la de toate.
Cine nu a organizat până acum niciun eveniment a pierdut toată distracția din spate. De la idee la tăiat idee, de la imaginație la realitate, de la muncă de convingere la muncă de învingere, de la panouri de șurubărit la vopsit, cărat, aranjat, mutat. Apoi vine momentul acela când trebuie să scoți pe masă toate orele de gospodărie și traforaj din clasele V-VIII (pentru cei născuți înainte de ’89), pentru a face alchimie din bugetul de care dispui. Nu e ușor, vă zic!
Al doilea și cel mai drag mie este Artsy Handmade Fair din 7-9 decembrie care s-a născut din vechiul ArtBoutique și în care am investit mult timp și toate cunoștințele mele de marketing, social media, grafică și organizare. Mă declar mulțumită de efectul avut, de oamenii foarte faini cu care am lucrat și sunt foarte bucuroasă că am reluat această idee și i-am dat altă formă. Abia aștept să văd cum cresc aceste două evenimente pentru că potențial există.
Ce-mi doresc eu mie.
Nu sunt pretențioasă DAR am și eu un mic vis încă din școala generală: să văd aurora boreală și nu doar în poze și filme ci pe bune. Am auzit că dacă scrii o dorință ea devine realitate pentru că tot Universul conspiră spre îndeplinirea ei. Clișeu? Posibil. Apoi, dacă nu cer prea mult, aș vrea să trăiesc într-o țară mai curată. Nu mai frumoasă, nu mai caldă, nu mai bogată. O Românie curată trup și suflet pentru că nu vreau să plec de-aici decât pentru a cunoaște și vizita alte plaiuri. Vreau să mă întorc mereu și să nu mai „plâng” de dorul unor timpuri pe care nu știu dacă le voi mai prinde. Vreau să ne „spălăm” de toate nostalgiile și să deschidem ochii. Pentru asta, toți avem de tras și de dat cu lopata la zăpadă.
En fin, într-o notă mai optimistă, pentru 2019 numai de bine și să fie cu sănătate pentru că nu mi-am pierdut nici curiozitatea, nici uimirea, nici speranța. Cum spune englezul „the best is yet to come”.
