Lion este un film despre rădăcini și distanțe. Un film care îți poate pica bine într-o zi în care ai impresia că nimic nu se leagă. Desigur, e înduioșător până la lacrimi, dar povestea adevărată din spatele lui îl poate face și pe cel mai necredincios om să creadă în destin.
Începând cu India suprapopulată, săracă și murdară și terminând cu Tasmania izolată și sălbatic de frumoasă, tot filmul stă sub semnul contrastelor. Contrast de imagine, emoție, civilizație, mentalitate… Sunt câteva scene care îți rămân bine fixate în minte.
Despre personaje și actori, ce să spun? Cred că micuțul Saroo nu putea fi jucat de un actor mai expresiv (Sunny Pawar), dar nu mi-e rușine nici de tânărul Saroo (Dev Patel). Nicole Kidman nu joacă cel mai strălucitor rol al ei. A intrat bine, cumva, în pielea și freza personajului. Deci, freza aia… 🙂
Concluzia, și a se observa efortul de non spoiler, e că Lion este un film bun pentru categoria lui, care reușește să transmită niște fluturi în stomac și te transpune ușor în mintea personajului principal. Aproape că-i simți pe viu frământările și îi înțelegi întrebările. Până la urmă, i se putea întâmpla oricui. Sau nu?
❤️
