Am citit cartea Quiet- Puterea introvertiților într-o lume asurzitoare de Susan Cain în trei mari calupuri, nu neapărat pe nerăsuflate deoarece au fost câteva capitole care nu m-au stimulat suficient. Per total mi-a fost un companion tare bun în lungile călătorii din ultimele săptămâni și o recomand oricui își dorește să se cunoască mai bine, să nu se mai învinovățească pentru cum este în relație cu alții sau pentru a-i ajuta pe copiii introvertiți să răzbată într-o lume care premiază activ extrovertiții indiferent de mediu și domeniu.
Din testul oferit de autoare încă de la începutul cărții reiese că eu sunt puternic introvertită și parcurgând cartea am identificat exact lucrurile pe care le știam deja despre mine și sunt asociate cu această caracteristică sau “etichetă”.
Mi-a plăcut tare mult că autoarea a documentat cartea timp de 5 ani și studiile aduse ca referințe din neurologie sunt edificatoare. Ea explică că introvertiții tind să aibă o amigdală mai reactivă decât extrovertiții, ceea ce înseamnă că sunt mai sensibili la stimuli externi și la medii. Această sensibilitate crescută poate face ca introvertiții să fie mai predispuși să se simtă copleșiți în situații sociale intense sau zgomotoase, ducând la preferința lor pentru medii mai liniștite și mai puțin stimulante.
Prin discuțiile despre amigdala reactivă, Susan Cain evidențiază că aceste diferențe neurologice nu sunt nici bune, nici rele, ci pur și simplu reflectă varietatea spectrului personalității umane. Înțelegerea acestor aspecte poate ajuta la aprecierea valorii pe care introvertiții o aduc în diverse contexte, de la mediul de lucru la relațiile personale, și încurajează o mai bună acceptare a diversității personalităților în societate.
Tot aici am citit despre cât de ineficiente sunt, de fapt, sesiunile de brainstorming, locurile de muncă de tipul open space și despre mitul deja demontat privind multitaskingul.
Cartea Quiet este o invitație caldă și profundă la empatie și înțelegere reciprocă, îndemnându-ne să îmbrățișăm diversitatea personalităților cu deschidere și afecțiune. Ne încurajează să vedem dincolo de etichetele de introvertit și extrovertit, recunoscând că fiecare persoană aduce în lume un set unic de daruri și perspective. Prin acceptarea și valorizarea diferențelor noastre, putem crea un mediu în care toți să ne simțim văzuți, auziți și apreciați. Într-o lume care adesea glorifică zgomotul și agitația, există o putere imensă și o frumusețe în tăcere, în gândirea profundă și în capacitatea de a asculta cu adevărat.
Această perspectivă ne îndeamnă să construim poduri de înțelegere și să cultivăm o comunitate care sărbătorește toate vocile, atât cele răsunătoare, cât și cele tăcute, creând un spațiu în care fiecare dintre noi poate străluci în propriul său mod unic.
