Dragostea te poate lua prin surprindere, unde nu te aștepti. Cam așa m-a luat pe mine la raionul de parfumuri. Și nu, nu era vreun domn disponibil să îmi ofere cadou tot raftul.
Cum stăteam eu așa în fața unui Armani care nu mai avea nimic în sticluța de TESTER, apare ca din neant o doamnă la vreo 60 de ani, cu ecuson și pregătită să facă hocus-pocus cu mine.
– Bună ziua, știți e testerul gol, nu mai am ce testa.
– Oh, dar nu, nu, ia veniți aici să vă arăt cel-mai-tare-și-fascinant parfum realizat vreodată de mărețul Ghivency chiar pentru celebra Audrey Hepburn. Știți, au avut și o poveste de dragoste, parfumul acesta a fost interzis plebei dar după ce au murit amândoi, iată, avem și noi, muritorii de rând, acces la el…
A urmat o descriere amplă a poveștii de iubire, a parfumului interzis, a combinației inovatoare de arome și esențe. O poveste spusă cu pasiune.
Ce mai! M-a topit efectiv și mai aveam puțin și scoteam cardul să dau cu el în cei aproape 500 de lei cât costă lichidul magic.
Dar m-am oprit la timp pentru că mi-am adus aminte de regula mea sfântă atunci când cumpăr un parfum: îl testez întotdeauna pe piele, de obicei la încheietură. Mă plimb cu el, îl miros din toate unghiurile, îl mai las puțin, urmăresc cum se schimbă cu trecerea timpului. Îl caut și a doua zi, să văd cum și ce a mai rezistat pe piele. Apoi analizez cum mă simt în timp ce îl port: mi-e bine, mi-e rău, mă doare capul de la el, îmi dă o stare de greață (s-a întâmplat des cu parfumuri arhicunoscute), sau mă simt energică, mă binedispune, mă invită să-l simt mai des?
Acum, fie vorba între noi, mi-a plăcut de doamna aceea. A fost strașnică pe poziția ei și m-a surprins printre rafturi cu o poveste. O poveste pe care eu nu o știam și un patos în explicații pe care rar, foarte rar l-am întâlnit în magazine. Și-a făcut treaba foarte convingător și dacă e strategia ei personală de vânzări – BRAVO ei, dacă face parte din strategia magazinului, la fel – foarte bine.
De ce?
Pentru că m-a făcut să cred în acel produs, să înțeleg focul cu care a fost conceput, motivul din spate și valoarea sentimentală. M-a făcut din vorbe spuse cu pasiune!
Iar asta m-a făcut să realizez ceva: în majoritatea restaurantelor cu specific italian pe care le știu eu, proprietarul e acolo, pe metereze, trup și suflet. Te salută, îți urmărește reacțiile, vine și te întreabă dacă totul e ok. Îți aduce o măslină, un joc de gleznă…
Oare de ceeee? 😀 Pentru că… marketing human level achieved.
Dacă îmi place parfumul? Nah, deja e istorie pentru mine.
