Rumeg de câteva zile informațiile din „Hoții de atenție – De ce nu te poți concentra” scrisă de Johann Hari și trebuie să recunosc, nu am fost atât de impresionată de content iar de scriere și traducere aproape deloc. Am simțit des că frazele sunt prea forțate iar greșelile gramaticale, oh boy, chiar nu se mai găsesc traducători ok?
Trecând peste astea, pot să înțeleg frustrarea autorului și motivul pentru care a pășit pe drumul spre despicarea atenției noastre, mai exact a lipsei ei.
Hari a structurat cartea în douăsprezece cauze care contribuie la criza globală de atenție pe care o resimțim în societatea contemporană. Pornește de la a descrie situația finului său care nu se putea dezlipi de telefon, trece prin a descrie propria perioadă de detox de tehnologie și sevrajul care vine la pachet, ca apoi să ajungă la niște factori care mie mi se pare că au miros de conspiraționism și că a căutat mai degrabă niște țapi ispășitori sau cum se spune în engleză, a făcut un research de genul “cherry picking”. Aici vorbește de malițiozitatea cu care sunt construite platformele social media și aplicațiile de mobil, folosind arme psihologice pentru manipulare și adicție.
Lucrez în marketing de 14 ani, 19 ani dacă punem la socoteală anii de voluntariat într-un ONG care dezvolta lideri. Practic, aproape jumătate din viață am fost expusă la algoritmi, ecrane, strategii, conspirații. Cum a evoluat sau regresat atenția mea în toți acești ani, din cauza tehnologiei? Este foarte greu de evaluat. Ce îmi este ușor să identific este ușurința cu care îmi pot lăsa telefonul pe modul silențios non stop spre disperarea soțului. Apoi, posibilitatea de a sta concentrată pe un subiect care mă pasionează fără să mă mișc, fără să fiu distrasă. Cum este acest text pe care-l scriu ascultând o muzică plăcută în căști. La fel de natural, îmi las telefonul acasă cel puțin o dată pe săptămână și închid datele după ora 21:30 în timpul săptămânii. Iar de jocuri online nu am fost niciodată pasionată.
De ce fac toate astea? Oare din cauză că dau vina pe Mark care vrea să ne erodeze mințile? Nu, o fac pentru mine, pentru că totul se rezumă la cum ne raportăm noi la tentații, la măsura lucrurilor. Ciocolata este delicioasă și o consumăm pentru că ne produce o plăcere de moment, fumatul ne dă o stare aparentă de calm, social media un spike de dopamină…
Tehnologia este aici și nu mai pleacă, like it or not. Dar să nu fim orbi la beneficiile pe care le-a adus, iar asta este o discuție separată.
Revenind la carte, las aici un citat cu care rezonez și se aplică indiferent că vorbim de prea mult TV, prea mult TikTok, prea multă mâncare, prea mult din orice… “În viața mea exista ceva ce simțeam că mă controlează, așa că am învățat să controlez eu acel lucru.”
Recomand cartea, bineînțeles, în special pentru acele pagini în care aflăm despre importanța jocului liber la copii, fără să fie supravegheați de adulți, deci forțați să se joace după niște reguli impuse din exterior și o mai recomand pentru că sunt o adeptă a plimbărilor lungi în care să-mi las mintea să hălăduiască și acum am aflat și de ce este benefic acest lucru. Plus, alți factori fizici și chimici care mi se par infinit mai gravi decât tehnologia.
