Gusturile stârnesc amintiri și amintirile stârnesc pofte. Oamenii scriu cărți întregi despre asta iar eu, uneori, le și citesc. Cum ar fi „O delicatesă” de Muriel Barbery. Și pentru că ieri am testat zone culinare noi, mi-a fugit gândul la un text scris imediat după ce am citit cartea. Eram, clar, cu papilele gustative relaxate la maxim.
Uneori te trezești visând. Cu ochii deschiși te lași dus pe cărarea abia vizibilă a unei amintiri calde si parfumate din copilărie. Miros de pâine proaspăt bătută, cozonaci aburinzi, lichie bolborosite, nerăbdare și entuziasm. Gusturi simple și pline de conținut. O grădină mare cu iarbă pișcăcioasă, picioare desculțe. Roșii pârguite ce se sprijină greu de prăjini. Pâine de casă, roșii, untură și sare. Există ceva mai bun? Poate o mămăligă vârtoasă amestecată cu răbdarea și înțelepciunea unei bunici iubitoare. Mămăligă cu lapte. Un blid de orez cu lapte înfulecat la umbra deasă de la marginea câmpului. Dulcele mult așteptat.
Seara e caldă și stelele te mângâie pe umeri. Stele și licurici. Un spectacol rar, poate unic. Undeva în cerul gurii simți gustul merelor acre, furate din vecini. Mere și corcodușe verzi. Un deliciu!
Dimineți răcoroase cu rouă și cântat de cocoși. E timpul pentru ceai din coji de pâine și lapte adevărat. Unt și gem.
Ziua se arată fierbinte, mirosul de fân abia întors te îmbie la somn. Iei o gură de apă rece din ulcior și te întinzi sub nuc. Acolo ești ferit de țânțari. Ațipești câteva minute, poate o oră, și te trezești…la birou.
Să începem ziua bine!
