Rățuștele mele…

…pe apă curată s-au dus. Oare?

Soare, cald, natură, aer curat, concediu. Frumos. Frumos la alții, aproape ca la noi doar că mult mai bine. Sună ironic? Păi este, dacă stai să te gândești că și pe apele noastre plutesc aceleași rățuște, râul e tot râu, lacul, lac și iarba e tot verde. Dacă e!

DSC07458

Austria – august 2016

De vreo două săptămâni tot zăresc în parc vreo 4-5 zburătoare simpatice, ușor dezorientate și în același timp sociabile, din moment ce au ajuns până în dreptul locului de joacă. Mă bucur să le văd și mă întreb ce caută pentru că de găsit este evident ce găsesc: una bucată amintire bahică la 2l, două bucăți dezmăț glicemic acidulat, o urmă de gustare ronțăită si multe alte delicatese de sezon. Că deh, iarna a trecut, dar dacă se întoarce? La fel e și cu weekend-ul, de ce să adunăm gunoaiele după două zile însorite care au scos din case tot Sibiul, că doar vine altul?

Ne place în natură, avem oraș frumos, începem să ne dezmorțim, ba cu o mișcare artistică, ba cu una sportivă. Dar când deprindem oare câteva abilități de bază: gunoi – coș de gunoi sau lipsă coș de gunoi – purtat gunoi până găsești coș de gunoi?

Chiar așa, de ce nu se curăță mai des spațiile publice?

Închei aici pentru că altfel aș continua cu mizeria de la Zoo.

IMG_1208

Parcul Sub Arini – 4 martie 2017

Tot cu ❤.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s